Semizeu

Te-am făcut personajul principal în povestea mea,
Te-am creat cu sufletul și cu mâinile goale,
Ți-am dat viață din iubire nemuritoare,
Te-am sculptat încet, încet, din dor și dorință,
Și în povestea mea te-am făcut nemuritor.
Atât de puternic și solid,
În imperiul tău domnești,
Creat din sângele și sufletul meu,
Te-am făcut semi zeu și totul e al tău.

Dar mie mi-a rămas… nimic.

Totul meu și cu mine,
Suntem sub stăpânirea ta,
Eu rămân cuminte, supusă,
Privindu-te de pe tronul sufletului meu.
Aștept să mă chemi,
Să îți întorci privirea către mine,
Căci tot ce am creat a fost doar pentru tine,
Ți-am dăruit totul fără măcar să-mi ceri,
Cu o șoaptă,
Ți-am dat, căci te iubesc nespus, demult.

Și fără tine nu exist, nu sunt,
Ți-am dat tot și te-am dus către Lună,
Să-ți demonstrez iubirea mea nebună,
Să simți ce focuri ard în mine,
Ce dor, ce iubiri, ce șoapte, ce atingeri mă mistuie.

Te iubesc din vremurile de la început,
De când lumea s-a născut,
De când totul a început cu un simplu cuvânt,
Și toate au luat viață, s-au creat încet, pe rând.

Acum aștept cu nerăbdare și dor,
Să îți întorci privirea încetișor…
Către mine.